"Au venit, maică, nenorociţii ăştia de comunişti la putere si ne-au luat tot: părul din cap, pământul, căruţa.
Un singur lucru nu ne-au putut lua. Sufletul. " Elisabeta Rizea

Osândiţi la nemurire

Pleoapa trecutului tresare, ascunzandu-si lacrima si nu lasa uitarea sa se cearna peste ceea ce a ramas in istoria romanilor din Basarabia - blestematul an 1940 - 1941.

Asa-zisa “eliberare sovietica” incepuse cu jafuri, distrugeri, pradarea pravaliilor, spargerea beciurilor, dezordini si incaierari sangeroase. Apoi Puterea Rosie a procedat la arderea cartilor sfinte, inchiderea si pangarirea bisericilor. “Corbii negri” - dubele bolsevicilor - erau incarcate cu romani, care urmau a fi deportati in Siberii de ghiata. Elementele sovine organizau mitinguri pazite de soldati.

Cu toate acestea flacara romanismului in Basarabia nu s-a stins niciodata. La rasaritul strabunei Moldove au ramas tineri cu credinta in Dumnezeu si dragostea de Neam. Din randurile lor faceau parte tinerii patrioti din Orhei, oras situat pe malul raului Raut in centrul Basarabiei, de unde, spun vechile hrisoave, Stefan cel Mare recruta ostenii sai cei mai viteji - arcasii orheieni.

In inima acelor tinere vlastare romanesti, elevi ai Liceului “Vasile Lupu”, s-a aprins lumina demnitatii nationale, care i-a adunat in ceea ce NKVD-istii numeau “organizatia ilegala antisovietica a tineretului studios Majadahonda” din judetul Orhei (Dosar penal nr. 2233 vol.V p. 1442), scopul propus sa-l realizeze era neadmiterea pangarirei Basarabiei de catre urgia comunista si Unirea cu Patria Mama. citeşte în continuare acest cutremurător exemplu de românism

Evacuarea românilor din Basarabia - 1940

 

 

Deportarea românilor din Basarabia, Bucovina, Herţa

După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietica la 28 iunie 1940, românii au fost supuşi unui regim sistematic de crime, masacre, deportări şi dislocări masive. Stenograma Sesiunii Sovietului Suprem al URSS de pe 2 august 1940 dădea cifra de 3.200.000 de locuitori ai Basarabiei; aceleaşi date oficiale pentru 1950 indicau 2.229.000 persoane - 971.000 persoane dispărute în 10 ani, aproape 1/3 din populaţie.

1. Între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, 300.000 de români deportaţi; numai în noaptea de 13 iunie 1941, au fost dislocate şi trimise în Siberia 13.470 de familii, însumând 22.648 de persoane, dintre care aproximativ 2/3 femei şi copii.
2. Între 1944 şi 1948 , 250.000 de români deportaţi
3. Între 1946 şi 1947 , 300.000 de români morţi în urma fometei provocate de Stalin.
4. La 6 iulie 1949 începe a 3-a deportare masivă; 11.324 de familii deportate
5. Între 1954 şi 1964, 300.000 de români deportaţi în Rusia şi Kazahstan

(Victor Bârsan "Masacrul inocenţilor", Bucuresti, 1993, pg.18-19)

• Deportarea românilor basarabeni in Kazahstan
• Părintele Vasile Ţepordei - Ani de gulag
• Foametea şi deportarile din Basarabia de Ion Turcanu
• Basarabia, foamea din '47 şi deportările
• Deportările staliniste - crime împotriva umanitaţii
• În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 peste 11 mii de familii de basarabeni au fost deportate în Siberia
• Poveste cutremuratoare a lui Vadim Pirogan cu privire la noaptea de 13 iunie 1941
• Lagărul de exterminare Balţi (1944-1945)
• "Săptămâna Roşie" de Paul Goma
• Amintiri din Infernul sovietic - Vadim Pirogan
• Rezistenta anticomunista: Partidul Libertatii
• Micul martir român Nicuşor
• Povestea lui Nicolae Abageru
• Suprimarea de către sovietici a folcloristului basarabean Petre Ştefanuca
• Calvarul mãnãstirilor basarabene
• "Memorialul Suferintei", culegere de marturii in Basarabia

 

Ororile comise în Ismail, descrise de Constantin Virgil Gheorghiu

Familii întregi erau arestate în fiecare noapte de agentii politiei si în special de faimoasa politie N.K.V.D.
La ora douasprezece noaptea, sau dupa miezul noptii, dar niciodata mai devreme, automobilul duba al N.K.V.D.-ului oprea în faţa unei porţi unde locuiau români. Tatăl, mama, copiii şi bătrânii trebuiau să fie îmbrăcaţi, cu bagajele făcute şi urcaţi în camionul dubă, într-un sfert de oră. După ce se urcau în automobil, nimeni nu mai ştia nimic despre ei. Poliţia spunea celor rămaşi că familiile ridicate de la domiciliile lor de N.K.V.D., sunt duse în Siberia, unde le merge foarte bine.
Se întâmpla uneori, ca acei deportaţi în Siberia să scrie rudelor câte o scrisoare, în care le comunicau că sunt sănătoşi şi o duc foarte bine acolo... În chipul acesta a dispărut din oraşul Ismail, ca şi din celelalte oraşe şi sate basarabene, un număr considerabil de români. Populaţia Ismailului a fost redusă la jumatate şi în locul ei au fost aduşi oamenii regimului bolşevic

----

Fata, plângând, şi-a sărutat mama care plângea şi ea şi a plecat. Nu ştiau dacă se vor mai vedea vreodată.
Timp de doua zile nu a ştiut nimeni unde a fost dusă tânara şi care s-ar putea să fie motivul arestării ei. Unii spuneau că ar fi fost prinsă făcând spionaj, alţii că ar fi încercat să treacă graniţa, şi fel de fel de presupuneri se vânturau în mahala.
A treia zi, fata a venit însă acasa. Avea ochii rosşii de plâns şi ordinul de eliberare din închisoare iscalit de autorităţile competente. De ce fusese arestată?
Pentru un motiv foarte simplu: unul dintre şefi obişnuia să petreaca două zile cu o fecioară şi atunci a dat ordin să fie arestată una din fetele frumoase din oraş şi adusă la el acasă.
Subalternii s-au conformat. Au făcut ordinul de arestare pe numele acestei adolescente de 15 ani, au adus-o la şeful poliţiei acasă, iar el a ţinut-o două zile şi două nopţi. Pe urmă i-a dat drumul, dându-i şi biletelul de ieşire din închisoare, pentru a fi legal! Dacă nu ar fi de faţă tânara fată, cu ochii înroşiţi de plâns şi cu obrajii dogoriţi de ruşine, nu aş putea crede faptul acesta. --- citeşte toată mărturia . Cartea domnului Gheroghiu (Ard malurile Nistrului) )poate fi citită în totalitate aici

 

Atrocităţi împotriva românilor în războiul din Transnistria (Mărturii)

La 20 mai, străzile satului Corjova erau pline de gardişti care intrau prin ogrăzile oamenilor, ameninţând bărbaţii. Au intrat şi în ograda tatălui meu, au spart uşa de la intrare. L-au batut pe tata, David Ursu, apoi l-au dus în subsol şi l-au împuşcat. Dar asta nu le-a fost deajuns, au mai dat foc casei. Nu înteleg nici până azi de ce le-a trebuit viaţa unui bătrân de 68 de ani?
În aprilie, o cunoştinţă de-a mea, Ion, se ducea în oraş după lapte. L-au luat gardiştii şi dispărut a fost. Soţia lui a cerut autorităţilor să-i dea măcar trupul pentru ca să-l îngroape. L-a găsit la morgă, într-un sac de polietilena, cu tot cu pământ. Mâinile şi picioarele îi erau legate, abdomenul i-a fost spintecat, apoi cusut cu aţă de câlţ...Continuare